Desi in mod normal as fi dat vina pe sora-mea, imi asum responsabilitatea pentru abandonul temporar al locusorului meu online. Intre timp au venit prieteni sa ma salute, iar eu, plecat brambura pe maidane, habar n-am avut. Acum imi cer scuze si sper ca nu m-au parasit cand au vazut ca nu-s acasa! (un laptic, o croanta, un ficatel, cu se va servesc, sa ma ispasesc?)
Am vizitat si eu casutele voastre (Pisu, Sakura, Missouri) si mi-a placut ce-am gasit (Griska, noi deja suntem camarazi), dar nu va iert ca mi-ati umezit ochii dupa un catel, si va intreb si eu pe voi: “Cum ati putut?!” (sa-mi faceti una ca asta!). Ma gandesc acum la suferintele bietilor caini abandonati si parca-mi pare rau ca nu s-au nascut pisici, dar asa e viata, nedreapta cu unii. Oricum, eu nu m-as opune daca sora-mea ar lua la ea in casa un catelus. Cred ca mi-ar insenina zilele lenevoase si ghiftuite de atata somn.
Intre timp, am sesizat c-am fost lepsuit (simteam eu ca ceva ma trage de coada), asa ca onorez cu mandrie provocarea!
Asadar… o poza draga…
Aici imi imaginez ca ma ascundeam dupa macii infloriti si pandeam valurile sa vina la tarm, sa le arat eu spumele marii pe capul lor! Imi sopteste sora-mea sa scriu ca cica a fost una din cele mai frumoase iesiri la mare din toti anii… asa o fi, n-o contrazic, dar nu mi-as uda codita pentru asta!
Iar poza hazlieee….
Asta-i noul meu amic, pe numele lui Soprano. Incerca aici sa faca pe mafiotul, dar eu cred ca pur si simplu a prizat ceva inainte. In rest, e baiat de treaba- atunci cand isi tine mieunaturile pentru el si botul afara din castronul meu de croante.
Multumesc frumos din varful mustacioarelor pentru leapsa si-o pasez si eu lui Axi, ca restul gastii vad c-a rezolvat-o!
Promit sa scriu mai des! Si mai ales, promit sa-l fac de ras pe Soprano!
PS: am primit un caaaadouu! De la Griska, si ii multumesc tare mult!
La randul meu ofer doua labute pufoase tuturor noilor mei prieteni!
