Primul care deschide podumiul este… Banderas! Singurul baietel din doua generatii de pisoi liber alergatori crescuti la bloc! Un baiat crescut printre fete… este un baiat curajos, obisnuit cu pozatul si incantat sa faca figura buna in fata blitului. Este jucaus si foarte afectuos.

Minnelli este o tanara domnisorica, foarte manierata si delicata, care a invatat de-acum sa-si contureze ochii dramatic, ca la teatru. Si ea, ca si Banderas, parca a stiut instinctiv ce are de facut, si a ocupat imediat locul de sefie al camerei- scaunul de la birou. In scurt timp a venit si Banderas, ca sa imparta impreuna puterea…

Clopotel este o fetitia tare tare zglobie, extrem de curioasa si vesela. Isi baga nasul pe unde te astepti mai putin dar e mereu o surpriza amuzanta la sfarsitul zilei. E pofticioasa si mananca orice.. iar cand spunem orice ne referim chiar si la cartofi fierti sau rosii… Asta e ciudatenia ei.

Concret.

Pe cand puii inca sugeau la mama lor, aceasta, intr-un moment de nebunie, a fugit de-acasa ca sa se intalneasca cu vreun vagabond. Intalnirea a fost fructoasa, si la ceva timp s-a lasat cu sase- SASE!- fratiori, transa a doua de pisoi de bloc. Unul s-a dus, de cand era foarte micut, si-au ramas cinci- negri mititei.

Acuma, surioarele cele doua mai mari au adoptat si ele pungasii, asa ca astia micii isi cautau laptele si pe unde nu le fierbea oala. Au fost tot felul de confuzii d-astea delicios de amuzante.

Ma rog.

Ideea- disperata- este ca trebuie musai si e absolut necesar sa le gasesc stapani- tuturor- cat mai repede.

• In primul rand pentru ca NU ma pot ingriji de 8 pisici, trei adulte, cinci pui si de un motan clandestin- adica, come on, n-am chef s-ajung femeia nebuna care arunca cu pisici in oamenii de pe strada;
• in al doilea rand pentru ca nu ii pot supune pe vecini la probleme de genul: iese pisica pe geam, sta pe scara, se intampla tot felul de accidente neplacute;
• in al treilea rand- ma mut.

Nu mi-ar placea sa fiu nevoita sa ii deportez pe toti la tara, la bunici.. pentru ca acolo functioneaza legea selectiei naturale, ori blandetile astea nu au nici o sansa, iar eu mi-am asumat totusi o responsabilitate cand i-am acceptat. Pe a’ batrana o castrez, iar pe celelalte doua mai mari la fel, cand o fi vremea- si voi sustine cheltuielile de castrare oricui doreste sa le ia.

Deci, v-as ramane – in vecii vecilor, AMIN!- recunoscatoare daca m-ati ajuta sa le gasesc stapani iubitori de animale.

Trebuie sa spun cateva lucruri despre pisicile astea:

• sunt foarte blande- si cand spun blande, spun ca le poti confunda foarte usor cu un caine;
• mananca diversificat si nu sunt mofturoase;
• stiu sa foloseasca ladita- dar mai trebuie insistat, sunt inca micute;
• sunt energice si jucause si foarte simpatice iar cand vor creste si vor toarce vor fi sursa de relaxare si detensionare perfecta pentru oricine;
• practic, se cresc singure… si stiu ce zic, la cate pisici am avut.

Acestea fiind spuse, poze!

Doua generatii...

It's been a hard.. hard....

Patut din pantof- perfect adaptabil conditiilor

Prieteni Griska, Sakura, Missouri, Pisu, ma puteti ajuta, va rog?!

]]> http://motanit.wordpress.com/2010/09/07/ajutor/feed/ 10 motanit Picture 8102 Picture 8103 Picture 8099 Picture 8065 Picture 8064 http://motanit.wordpress.com/2010/05/07/55/ http://motanit.wordpress.com/2010/05/07/55/#comments Fri, 07 May 2010 21:51:23 +0000 motanit http://motanit.wordpress.com/?p=55 ]]>

I R depressed

that’s so cute it’s disgusting

deer friend

Prezentare detaliata, cu photoshootig si mers pe podium, mai spre weekend. Acum au implinit doua saptamani si 3 zile. Sunt mancaciosi, galagiosi- mai ales unul, tigrutul alb-, somnorosi si nebunesc de frumosi, dulci, apetisanti, numai buni de papat. Ii ador!!! Nu stiu cum va fi cand va trebui sa-i dau…

Ce s-a mai intamplat de cand nu am mai activat:

Pai, Soprano a disparut, nici eu nu stiu unde- sa nu ma judecati, dar nu-i duc chiar atat de mult lipsa-, iar inainte sa dispara ca magaru’, a lasat-o pe Panseluta, zisa Pistruita, zisa- in prescurtare romaneasca- Fa!, gravida.

E clar ca de doua luni, gravida castiga toata atentia, iar eu sunt silit sa ma minunez, alaturi de toata familia, de balonul care-i tot creste pe burta (ba chiar am intrebat-o, fata, tu stii ca ti-a crescut o minge de baschet pe burta?) si o face sa para atat de caraghioasa.

E asa micuta, cu capul ala sprinten, cu labutele moi si pufoase… nici sa se joace nu mai poate, ca o darama burta cand pe-o parte, cand pe alta. De fapt, chiar acum o vad cum sta intinsa ca matroana pe imprimanta sora-mii, si se uita languros de dupa burtoaca, desi nu cred ca poate sa vada mare lucru- doar peisajul taiat de-o movilita de blana din care razbesc sa iasa niste motocei urlatori, sugatori si umblatori.

In fiecare seara, cand se intoarce de la serviciu, sora-mea o intreaba isterica: ai nascut? cand nasti? Ea inca nu stie ca treaba asta cu nascutul nu-i asa, la comanda. Si ca dup-aia… vai si-amar de noi! Sper sa nu fie multi. Doar vreo patru.

Doamne, da-mi puterea sa neg!!

Am vizitat si eu casutele voastre (Pisu, Sakura, Missouri) si mi-a placut ce-am gasit (Griska, noi deja suntem camarazi), dar nu va iert ca mi-ati umezit ochii dupa un catel, si va intreb si eu pe voi: “Cum ati putut?!” (sa-mi faceti una ca asta!). Ma gandesc acum la suferintele bietilor caini abandonati si parca-mi pare rau ca nu s-au nascut pisici, dar asa e viata, nedreapta cu unii. Oricum, eu nu m-as opune daca sora-mea ar lua la ea in casa un catelus. Cred ca mi-ar insenina zilele lenevoase si ghiftuite de atata somn.

Intre timp, am sesizat c-am fost lepsuit (simteam eu ca ceva ma trage de coada), asa ca onorez cu mandrie provocarea!

Asadar… o poza draga…

Aici imi imaginez ca ma ascundeam dupa macii infloriti si pandeam valurile sa vina la tarm, sa le arat eu spumele marii pe capul lor! Imi sopteste sora-mea sa scriu ca cica a fost una din cele mai frumoase iesiri la mare din toti anii… asa o fi, n-o contrazic, dar nu mi-as uda codita pentru asta!

Iar poza hazlieee….

Asta-i noul meu amic, pe numele lui Soprano. Incerca aici sa faca pe mafiotul, dar eu cred ca pur si simplu a prizat ceva inainte. In rest, e baiat de treaba- atunci cand isi tine mieunaturile pentru el si botul afara din castronul meu de croante.

Multumesc frumos din varful mustacioarelor pentru leapsa si-o pasez si eu lui Axi, ca restul gastii vad c-a rezolvat-o!

Promit sa scriu mai des! Si mai ales, promit sa-l fac de ras pe Soprano!

PS: am primit un caaaadouu! De la Griska, si ii multumesc tare mult!

La randul meu ofer doua labute pufoase tuturor noilor mei prieteni!

]]> http://motanit.wordpress.com/2009/10/31/porcul-de-mine/feed/ 21 motanit IMG_4540 untitled2 1213494908d8AAcqN http://motanit.wordpress.com/2009/05/27/prietena-mea-tigruta/ http://motanit.wordpress.com/2009/05/27/prietena-mea-tigruta/#comments Wed, 27 May 2009 19:34:15 +0000 motanit http://motanit.wordpress.com/?p=20 ]]> Acum cateva luni, pe langa bloc s-a nascut din pisica anonima si tata trubadur un ghem de blana. Plangea foarte mult si era foarte bagareata si asa a atras atentia unor oameni cu sufletul mare si casa asemenea. Au luat-o la ei, dar inainte sa se inscauneze acolo, a vrut sa vada ce alte oferte mai sunt pe piata imobiliara, pentru a fi sigura ca face alegerea corecta.

Asa s-a intamplat sa aterizeze si pe la noi.

Daca va imaginati ca am acceptat-o in sanul familiei mele umane, va inselati! Pe de alta parte, sunt un gentleman, asa ca nu m-a lasat buna crestere sa o deranjez in timp ce dormea atat de tihnit, fara nici o jena pentru ochii mei de motan castrat.

Era o plangacioasa oportunista! Nu am simtit nimic pentru ea!

Of! Tare dragalasa mai era… stiti, cand dormea profund, scotea limbuta si suiera putin. Mi-e cam dor de ea. De cand a dat de traiul bun in casa, nu a mai iesit pe-afara, la plimbare. Mie, in schimb, imi place sa ma plimb intre cele doua lumi. Viata e mai palpitanta!

(va rog sa-mi admirati corpul arcuit, lungimea impresionanta si faptul ca imi ocup locul regulamentar, pe materialul pe care sora-mea desi nu l-a lasat pentru mine acolo, eu am crezut de cuviinta sa il ocup. Ok, puteti sa admirati si ochiul de artist al sora-mii, care a surprins cu maiestrie liniile curbe din imagine)

… am devenit constient de faptul ca, desi e seara, in camera lumineaza ceva foarte puternic. Buimac- fac ochi, si, incercand sa nu privesc sfidator catre declansatorul de lumina, caci nu stiam cu ce intentii vine atat de amenintator spre mine, am asteptat sa se stinga chicotitul atat de familiar mie…

Din moment ce tactica mea de ignorare a elementului disturbator nu a functionat, am ales sa dau un show scurt, pentru a-mi demonstra abilitatile de autoservire dar in acelasi timp lasand destul imaginantiei astfel incat sa compuna ceva in cheie erotico-pisiceasca, dar mai ales pentru a scapa de blitul ala enervant (si de chicotitul care nu contenea sa-mi sune in urechi)

(observati flexibilitatea uimitoare si pozitia absolut fermecatoare pe care am adoptat-o. In acelasi timp, sunt un motan pudic, asa, ca sa atat putin imaginatia si curiozitatea pisiceasca)

Ok, simt ca ne cunoastem de mai mult timp, desi doar acum ies in lume, asa ca va pot arata ceva mai mult…

E de ajuns? Acum pot sa ma intorc la somn?